Nu vor să se predea rușilor cu niciun chip. Cu prețul vieții. Nu dezertează, nu fug din calea rușilor, stau uniți și luptă până la ultimul. Cad în genunchi doar atunci când unul din ei este doborât. Alții, care și-au câștigat la fel de greu libertatea, nu înțeleg de ce o fac. De ce nu se predau necondiționat rusului. De ce nu renunță. De ce preferă moartea în locul „păcii”, adică sclaviei.

Între timp, ai noștri colaborează și fac planuri pe față cu rușii cum să pună mâna pe putere. Sub atenta „supraveghere” a alor noștri. Beneficiind de votul unor compatrioți care nu deosebesc o poză falsă făcută cu calculatorul de una reală. Care nu își dau seama adesea că se contrazic cu boți și roboți, care au bani mulți în spate. Care vor pace și liniște, nu libertate. Cu grumazul sub talpa rusească nu vor avea niciuna, nici alta. Ei însă „votează masiv”. Vor altceva. Ceva diferit. Ceva ce nu au mai avut pe aici. Ceva ce nu au mai încercat. Sigur nu au mai avut? Rusul a fost mereu pe aici pus în capul mesei cu bucate, de zeci ce ani buni.

Omul este fericit doar atunci câmd este liber. Fuge mereu către libertate. Pentru că vrea să fie fericit. Luptă mereu cu cei care îl țin sau îl împing în sclavie. Pentru că vrea să fie fericit. Povestea rusească nu a fost și nu va fi multă vreme despre libertate. Adică, nici despre fericire.

Hai liberare! Treziți-vă!
Slavă eroilor! Slavă Ucrainei!